Eseu - Aikido - Marius Lupa
Kenshin Dojo (Bucuresti) 24 Aprilie 2024
“Aikido este studiul spiritului. Aikido este respiratia subtila care leaga spiritualul si materialul, A (alfa) si O (omega) al existentei”.
(Morihei Ueshiba – The Secret Teachings of Aikido)
Aikido este o artă marțială. Fondatorul Aikido-ului, în forma modernă pe care o cunoaștem și o practicăm în prezent în întreaga lume, a fost Morihei Ueshiba. La începutul anilor 1920, Morihei Ueshiba a dezvoltat și predat ceea ce a numit Aiki-Budo și a continuat să-și imbunatateasca arta până la moartea sa în 1969, lăsând în urmă ceea ce cunoaștem astăzi ca Aikido.
Aikido-ul își poate urmări descendența de secole și este cufundat în tradițiile marțiale japoneze, dar cuprinde în mod unic o spiritualitate care se concentrează pe călătoria către o stare de iluminare printr-o abordare disciplinată și armonioasă a vieții.
Ai – armonie Ki – energie / spirit Do – cale
Cu toate acestea, abilitățile de bază ale aikido-ului își au originea probabil în Japonia în jurul secolului al XIV-lea.
În Aikido nu există mișcări ofensive, așa cum a fost predat de catre Ueshiba, a fost o artă atât de pur defensivă încât nu a facut posibilă nici o confruntare directă între practicanți.
Prima mea întâlnire cu artele marțiale, judo la acea vreme, a început când aveam varsta de 15 ani, in perioada de liceu, atunci am călcat prima dată pe tatami. De atunci, nu am pierdut niciodată acel sentiment și spiritul pe care îl ai doar atunci când practici artele marțiale.
Au trecut mulți ani, iar soarta a făcut in asa fel să mă re-întorc la dojo de data aceasta ca practicant de Aikido. Cu puțina mea experiență anterioara în „domeniul” artelor martiale, tot ce puteam face mai bine decât un începător, erau căderile. În acea perioadă, eram „setat” în modul „sportiv”, si căutam activ ceva mai mult, dar ținând cont de vârsta mea, nu neapărat un sport agresiv și așa am regăsit artele martiale, mai precis Aikido. La vremea aceea, ceea ce știam despre Aikido era ceea ce vedeam în filme sau citeam în cărți și reviste.
Pe zi ce trece pasiunea mea a crescut și am început să învăț lucruri noi despre Aikido, despre eticheta Dojo, istoria aikido-ului, despre ce înseamnă să fii uke sau să fii nage, despre plecaciunea in semn de respect in Japonia.
Ca regulă generală, „când ai îndoieli, fa o plecaciune”. Plecaciunea din pozitia in genunchi, seiza, de exemplu, este un semn de respect mai formal decât cea din picioare. Te inclini în fața zonei saltelei, Shomen, ori de câte ori intri sau iesi din zona saltelei, te înclină în fața instructorului – Sensei, după ce ai primit instrucțiuni despre un anumit punct, te înclini cu întreaga clasă, în fața Shomen și apoi în fața instructorului, la începutul și la sfârșitul fiecărei ore. Totul este despre respect.
Pe de altă parte, avem eticheta Dojo și aceasta presupune un set de reguli în general nescrise, cum ar fi venind la curs la timp, să te așezi pe saltea cu câteva minute înainte de începerea orei și să începi exerciții de respirație pentru a-ți elibera mintea de totul, cu excepția Aikido, când practica este în curs, ceri întotdeauna permisiunea instructorului înainte de a părăsi zona saltelei din orice motiv, pășesti pe saltea cu picioarele curate, goale… niciodată cu pantofi, păstreaza-ți gi-ul și corpul curate, antrenează-te cu curtoazie și nu fi niciodată nepoliticos. Înclina-te in fata fiecărui partener cu care te antrenezi, înainte și după ce lucrați. De asemenea, înclina-te în fața fiecărei persoane cu care te-ai antrenat când cursul s-a terminat complet, pentru a le mulțumi pentru că te-a ajutat. Dacă ai întârziat la curs, mai întâi fa incalzirea pe saltea, apoi fa o plecăciune în pozitia in genunchi – seiza, în fața sălii când intri în zona saltelei, apoi rămâi în seiza până când Sensei va da permisiunea de a intra în clasă.
A fi uke în Aikido este doar jumătate din antrenament, cealaltă jumătate este de a fi nage. Nage este persoana care execută tehnica, iar Uke este persoana care dă atacul și primește tehnica. Așa că a fi uke nu înseamnă doar să aștepți până când îți vine rândul să fii nage. A fi uke este momentul să înveți cum se simte o tehnică, astfel încât să o poți face mai bine, un timp pentru a-ți îmbunătăți capacitatea de a aplica tehnici mai grele și mai rapide pe măsură ce abilitățile tale se îmbunătățesc, este timpul să cauți deschideri în tehnica partenerului tău pe măsură ce te-ai privi într-o oglindă.
Aikido este o artă marțială pe care, ca în practica de pian sau orice altceva, trebuie să te antrenezi încet, înveți ceea ce practici. Trebuie să ne facem timp să explorăm și să exersăm încet, apoi viteza vine odată cu familiaritatea și în timp vom învăța mult mai rapid și mai corect.
Pentru mine, a practica aikido, a însemnat că mi-am îndeplinit visul încă de când eram foarte mic. Înseamnă, de asemenea, o condiție fizică, mentală și spirituală echilibrate și, în afară de tot ce s-a spus, este si locul în care întâlnesc suflete deopotrivă și, când ai acele momente „aha” în care ți-ai dat seama că ai re-învățat ceea ce ai învățat deja, sau cel putin asa credeai…
„Adevăratul scop al antrenamentului în Aikido este să ne învețe cum să primim și să ne umplem mintea și corpul cu un spirit valoros, înțelepciune luminată și să ne păstrăm calmul, în fața adversității”
– Ueshiba, 1991