Seme în Aikido
Eseu pentru examenul de 3 Dan Aikido
“Fii acolo unde inamicul tău nu este.” (Sun Tzu)
Dacă analizăm latura marțială a Aikido-ului, ne îndreptăm inevitabil și către conceptele din nucleul comun al Budo. Mă refer aici la zanshin, mushin, seme, tame, fudoshin, go no sen, sen no sen, ukemi, metsuke, maai, awase, atemi etc. Dintre acestea, seme, pe care îl putem auzi des menționat printre practicanții de Kendo, este un concept prezent și în alte arte marțiale.
Într-un sens restrâns, seme înseamnă atac. Însă la o analiză mai atentă, vedem că e vorba despre abilitatea de a menține inițiativa și controlul într-o situație tensionată (cum ar fi o confruntare), prin exercitarea unei presiuni constante asupra oponentului. Această presiune îl va face sa reacționeze, iar acea reacție poate fi anticipată și folosită împotriva lui.
Nu neapărat în artele marțiale, dar și în viața de zi cu zi oamenii reacționează când se pune presiune pe ei. Cel care pune acea presiune tocmai de asta o face, ca să obțină de la celălalt reacția dorită și să aibă astfel inițiativa și controlul prin folosirea acelei reacții.
Modalitatea practică prin care poate fi realizat seme în artele marțiale este complexă și are strânsă legătură și cu alte concepte cum ar fi distanța (maai), privirea (metsuke), deplasarea (sabaki) postura (kamae), tehnica (waza) etc.
Este mai evidentă folosirea seme în Karate de exemplu, deoarece felul în care confruntarea are loc (kumite) permite exprimarea destul de clară a acestui concept chiar în momentele de dinaintea atacului decisiv. Se vede aici folosirea seme în același timp cu tame. Tame înseamnă păstrarea echilibrului și a centrului propriu în timp ce exerciți presiune asupra oponentului. Păstrarea echilibrului și centrului propriu înseamnă de fapt să nu te lași păcălit de oponent, să nu “pleci pe fentă”, cum se zice.
În Aikido, reușita unei tehnici este în cea mai mare măsură determinată de efectuarea unui dezechilibru suficient asupra oponentului. Dezechilibrul fizic însă este de fapt generat și precedat de dezechilibrul la nivel emoțional și mental care creează o tensiune în corp, făcându-l rigid și ușor de dezechilibrat fizic. E foarte greu să fie dezechilibrat un om calm și relaxat și mult mai ușor este să fie dezechilibrat un om tensionat și rigid. Tehnic vorbind, kiai-ul și atemi sunt metode eficace de a tensiona și rigidiza corpul oponentului, dar până la atemi sunt și alte etape.
Este important astfel, să îți plasezi corpul astfel încât să nu poată fi lovit sau dezechilibrat, cu alte cuvinte, ca să ajungi să dai atemi e important să ai grijă să nu-l primești.
Postura și atitudinea sunt așadar primele elemente care asigură succesul unei tehnici. Este vorba aici atât despre postura și atitudinea exterioară, cât și despre starea de echilibru intern care de fapt se reflecta și în plan extern.
În unele cazuri atitudinea potrivită e suficientă pentru a determina un potențial agresor să se gândească de două ori înainte să treacă la fapte. Însă o asemenea atitudine este autentică doar dacă are în spate mii de ore de antrenament (tanren). Doar cei care au alocat timpul necesar și au depus eforturi suficiente ar putea ajunge la o asemenea stare de echilibru intern și la abilitatea de a traduce acest echilibru într-o atitudine exterioară care să nu lase loc de interpretări.
Atitudinea de care vorbim ar putea fi asemănătoare cu intimidarea, dar nu e vorba de orice fel de intimidare. De exemplu, nu e vorba de acea intimidare sau atitudine exercitată de unii oameni pe care îi putem vedea câteodată în jurul nostru cum afișează în mod intenționat o imagine de “duri”, cu tatuaje și alte semne distinctive și etalând o postură și o atitudine ce par a exprima hotărâre.
Însă o asemenea atitudine nu e susținută de o bază interioară reală, iar cei care știu cu adevărat ce înseamnă munca și determinarea, știu și că există mașini mari, care fac zgomot mult, dar sub capota cărora se află un motor mic… Pentru a evita așadar să ne alegem și noi cu un motor mic trebuie să ne antrenăm cât de des posibil pentru a ne putea spori abilitățile interne și externe, deoarece abilitatea pe care nu o antrenezi în fiecare zi, o pierzi în fiecare zi.
Mergând mai departe, postura și atitudinea corectă (kamae) trebuie să asigure atât stabilitate, cât și fluiditate, astfel încât să ne putem mișca corpul în modul potrivit și în momentul potrivit. Mișcarea corpului ar trebui să ne pună la adăpost de pericol, de atacul oponentului. Adică ar putea fi o retragere, o eschivă etc. Însă există și posibilitatea de a-ți mișca corpul printr-o intrare. Această variantă de mișcare a corpului prin intrare, în Aikido, poartă denumirea de irimi.
Practic, mișcarea corpului ar trebui să influențeze distanța (maai), astfel încât, împreună cu o postură adecvată, să influențeze subtil reacțiile oponentului și să determine de fapt o acțiune a oponentului pe care ne-o dorim și la care putem aplica controlul prin tehnică.
Am ajuns astfel și la tehnica propriu-zisă (waza) care, dacă ai o postură și o atitudine corectă plus o deplasare a corpului potrivită, va veni aproape natural. Literatura ce tratează domeniul artelor marțiale spune că măiestria și iscusința tehnică presupune un anumit grad de desăvârșire spirituală care, în mod paradoxal, se poate obține prin antrenamentul fizic, care, la rândul său, duce la perfecțiunea tehnică. Sorgintea acestei succesiuni se află în intercondiționarea reciprocă a corpului și spiritului ce ajung să formeze un tot unitar, astfel încât antrenamentul sistematic duce la îndemânarea tehnică, iar aceasta, la rândul ei, la desăvârșirea sinelui. Acest lucru se poate vedea, de exemplu, în evoluția unui practicant de la stadiul de începător și până la atingerea maturității tehnice.
Dacă studiem maeștrii de Aikido vedem că Masatake Fujita Shihan (1937-2014) a exprimat clar trei principii pe care le considera de maximă importanță pentru practicarea Aikido-ului.
Postura/atitudinea e primul dintre ele. Următorul e mișcarea corpului, apoi tehnica.
Teoria maestrului Masatake Fujita spune, pe scurt, că în Aikido trebuie să ne folosim propriul centru pentru a dezechilibra cât mai mult centrul oponentului – adică să folosim și să beneficiem cât mai mult de principiul IRIMI. Iar ca să ajungem să beneficiem de IRIMI într-un mod cât mai eficient, trebuie să învățăm și să folosim cele trei principii menționate mai sus.
Putem vedea că, practic, teoria maestrului Fujita ne ajută să ne dezvoltăm un seme corect, ce poate fi obținut prin aceste trei principii, deoarece dacă ai o postură fermă și dacă controlezi distanța (maai) în mod subtil prin mișcarea corpului, poți pune presiune suficientă pe oponent astfel încât să ajungi să-l controlezi în final prin aplicarea tehnicii.
Urmând principiile maestrului Fujita consider că, în Aikido, poți acționa în așa fel încât să declanșezi o reacție anticipată în oponent, dându-ți posibilitatea de control asupra lui. Iar în timp, printr-un antrenament constant, poți dobândi o stăpânire de sine și o încredere în abilitățile tale și să ajungi să exprimi seme în mod firesc atunci când situația o cere.